Regionalizare – care pe care

Nu știu care este biciul care-i mână din urmă pe politicienii Partidului Democrat Liberal dar văd că se grăbesc și tare mi-e teamă c-au să pună de-o fușereală tipic românească cu reorganizarea administrativ- teritorială a României. Nu că nu sunt de acord cu această descentralizare, dar nu-i văd logica așa cum a fost anunțată că se va face (dacă se va face). Azi, secretarul general al PDL, Ioan Oltean, a anuntat că Guvernul își va angaja răspunderea pe actul normativ care vizează reorganizarea administrativ-teritorială a României în opt județe. De aceea s-a și rămas la denumirea de județe pentru a nu se mai aștepta după o eventuală modificare a Constituției. “Asumarea răspunderii Guvernului pe legea de reorganizare administrativă a României e greu de crezut că va reuși”, a declarat și la RFI președintele UDMR, Kelemen Hunor. Ministrul Culturii a spus că subiectul asumării răspunderii nu a fost discutat în coaliție, iar UDMR nu poate accepta această reorganizare administrativă – în care pierde orice șansă de a controla „secuimea” (pe cale de consecință, de a mai fi șefi, de a mai avea acces la fonduri, de a mai avea vreo importanță politică. Următorul popas declarativ a fost la Adevărul, unde Kelemen Hunor a declarat același lucru: că decizia angajării răspunderii Guvernului pe legea privind reorganizarea administrativă nu a fost discutată nici în guvern, nici în Coaliţie, iar Uniunea nu susţine o astfel de măsură. “Dacă vrei să faci o asumarea de răspundere este bine să ai şi susţinerea Coaliţiei. Nu am discutat în coaliţiei despre o astfel de măsură. Noi nu putem fi de acord cu acest proiect de reorganizare în opt judeţe mari. UDMR are un proiect care a trecut deja de Senat şi care prevede împărţirea administrativă în 16 regiuni. Urma să discutăm marţi, în cadrul Coaliţiei”.

Bun, să facem o pauză și să aruncăm o privire la istoria reorganizărilor de după Marea Unire și până acum. Colegul de blogosferă @de-a Dura Lex, a muncit frumos în acest sens pentru a ne arăta că, în mai puțin de 100 de ani, am realizat cel puțin 10 organizări, adică, în medie, o reorganizare la mai puțin de 10 ani. Mă rog, trei ni le-au făcut sovieticii după cum le-a fost vrerea și interesul, iar vreo două-trei au fost făcute pentru a li se mai tăia din pretenții amicilor de conviețuire teritorială: maghiarii. Ceva mă face să cred că și la această reorganizare se dorește, în subsidiar, cam același lucru: un șut în pretențiile UDMR. Iar cu o negociere dintre PDL și PSD (cam ca aceea care a dus la votarea legii alegerii primarilor din primul tur – care a pus PNL în brațele PSD), acest lucru ar cam fi posibil (și-atunci, că tot sunt afiliați european Partidului Popular, s-ar putea ca UDMR să cadă definitiv în brațele PDL). Dacă s-a dorit bi-polarizarea politicii românești, iaca, încet, încet aceasta se face.

Și-acum facem o altă pauză (să pot să mă semi-contrazic la ce am afirmat mai sus) și citez la bară  “avocatul diavolului” care pledează pe blogul colegului @Niku Electriku. Acesta ne avertizează că, atunci când dorim schimbarea Constituției și/sau reorganizare teritorială, avem de-a face cu România lui Cozmâncă, nu cu cea pe care credeam noi că o iubim și o stimăm, o țară în care ce-și doresc Traian Băsescu și românii care au avut amabilitatea să se ducă și să voteze la referendumul din 2009 devine dificil. Deoarece: România lui Cozmâncă este ţara organizată nu după impulsiile de dezvoltare naturală, nici după alinierea la conjuncturile externe, nici după principiile unei democraţii eficiente, nici după legile implacabile ale economiei de piaţă. E o Românie rudimentar electorală (din punct de vedere politic) şi fundamental expusă spolierii sistematice (din punct de vedere economic). Căci: accesul la la resurse se cumpără prin mită electorală per cap de locuitor dependent de ce primește de la cel care promite. Rezultă că țara este împărţită „la caroiaj”, fiecare pătrăţel având un responsabil numit conform normelor politicii de cadre (deh, Cozmâncă!). Căci: peste administrația oficiala a ţării, există finanţatorului mitei, care este șeful parlamentarului, al omului trimis în Guvern șamd. Rezultă că baronii județeni sunt cei care dictează politicile centrale. Căci: partidul care nu „dă” ulei, zahăr, cizme, bani la plic, şepci şi cine ştie ce alte mărunţişuri, nu are nimic de dat şi de promis. Deci, nu există. Există numai starea de complacere a majorității care se declară “scârbită” de politică și care, în ziua votului, se ascunde după fumul grătarelor crezând că așa i-a tras o copită sistemului ticăloșit.

Ca să zic așa: tot ceea ce era de numărat, inventariat și trecut în folosință proprie (și/sau de gașcă) s-a numărat, inventariat, împroprietărit (sau măcar concesionat pentru o eternitate). Care să ne fie tupeul să venim să le stricăm cozmâncilor ordinea stabilită a lucrurilor? Ei, ca și femeia de serviciu care a fost violată că nu s-a îndurat să calce peste locul pe care-l curățase, au muncit, au depus efort și poate chiar au trăit cu frica în sân că, odată, vor trebui să dea socoteală pentru ceea ce au spoliat/furat/devalizat/fraudat (cred că mai există câteva cuvinte care zac degeaba prin Codul Penal). Iar dacă nu mă credeți, faceți o incursiune prin județul lui Dragnea, să vedeți/pipăiți (urlați: este!) averea fabuloasă a unui baron PSD. Să vedeți cum proprietăţile vaste ale lui Liviu Dragnea, baron de 15 ani peste Teleorman, au devenit legende printre locuitorii unuia dintre cele mai sărace judeţe din România. Și să vă dumiriți că, sigur, și la voi în județ există câte unul la fel de “sărac și cinstit”.

Dar să-l ascultăm nițel și pe Marko Bela: „UDMR nu este de acord cu această soluție și nu cred că vom putea accepta – fie că e vorba de asumarea răspunderii, fie că e vorba de alte forme de legiferare – un astfel de proiect. Putem discuta reorganizarea administrativ-teritorială, pentru că este nevoie, dar în urma unor dezbateri și analize foarte serioase. Cu varianta de opt regiuni nu suntem de acord”. Iaca locul în care vine să se încrunte la noi Cristian Tudor Popescu: ”Dl. Băsescu vrea să îinșele istoria cu geografia”. Și ne prezintă și Harta României cu cele opt regiuni – începe marele război al căpitănilor de județ.

• Acum, aşa cum voinţa tovarăşului Stalin era invocată în anii ’50 pentru redesenarea obligatorie a hărţii României, gruparea Băsescu-Boc invocă Uniunea Europeană ca nou topograf nemilos al regiunilor. „Nu facem regiuni din judeţe, nu ne dă UE bani”. Ziarul Gândul a demontat această absurditate manipulatorie a guvernului: cum e şi firesc, Bruxellesul spune că atribuirea de fonduri UE se bazează pe calitatea şi cantitatea proiectelor prezentate de o ţară, şi nu pe mărimea unităţii administrative, care rămâne la latitudinea autorităţilor. Pe scurt, dacă nu eşti în stare să generezi proiecte valabile, poţi să ai şi o singură regiune, cât ţara, cu capitala la Cotroceni, şi nu primeşti nimic.

Păi, ori vorbim despre stalinism, ori despre legionarism. Nu înțeleg insidioșenia pe care o practică Cristian Tudor Popescu împreună cu “jurnalițtii” care prestează la Gândul decât, eventual, prin hidoșenia aceea de caracter pe care ne-au arătat-o și în anii ’90 când “Doina Cornea dădea blugi și valută legionarilor din Piața Universității”, iar “Ion Rațiu tipărea dolari și împărțea droguri în sediul PNȚCD” (când au instigat la ură și la război de civil).

Cât despre Crin Antonescu, după ce s-a trezit din somnul de frumusețe, ce anume era să declare decât că USL va depune moțiune de cenzură. Organizarea teritorială a fost tema principală a conferinţei de presă de la Focșani, la care au participat și preşedintele PSD Vrancea, Marian Oprişan, şi preşedintele PNL Vrancea, deputatul Nini Săpunaru. Referindu-se la iniţiativa Guvernului privind reorganizarea administrativă, Crin Antonescu a mai spus că este o uriaşă “diversiune”. „Să nu uităm că şi lui Ceauşescu i-au trebuit trei ani ca să facă reorganizarea teritorială. Tot discursul demagogic al lui Băsescu prin care se arată că tot procesul va duce la debirocratizare este o uriaşă minciună. De fapt este vorba strict de interese electorale. Asistăm la un spectacol jalnic, în care Băsescu se comportă ca un politician panicat de pierderea alegerilor de către domnia sa şi partidul domniei sale, indiferent de ce organizare teritorială am avea”. Unde-i noutatea, unde-i știrea? A, da, Băsescu este panicat… la fel ca și în 2004 și în 2009. Vorba d-lui Ștefan Vlaston (pe Contributors.ro): ”mulți înjură, dar modernizarea României trebuie să se facă cu forța”.

Oricum, deocamdată, nu l-am auzit pronunțându-se pe această temă pe restul tandemului de doi pe-o bicicletă Victor Ponta. Dânsul este la ședința de “Mane, Tekel, Fares” cu Ion Iliescu și Adrian Năstase. Până atunci, Traian Băsescu ar invita partidele politice la dialog pe revizuirea Constituției și reorganizarea administrativ-teritoriailă. Șeful statului consideră că acest dialog Putere-Opoziție ar putea fi iniţiat în ultima decadă a lunii iunie. Numai să aibă cu cine. Că deja refuzurile au început să curgă de pe Antenele Realității. Preşedintele partidului turnătorului la Securitatea Dan Voiculescu, al cărui nume nu reușesc să-l rețin nici după ce dau copy-paste la un text care-l conține, a declarat că Traian Băsescu încearcă să abordeze orice subiect, mai puţin cele care îi interesează, de fapt, pe români. Discurs identic cu cel al lui Antonescu de la Focșani: „Am văzut un preşedinte ridicol, speriat, încercând să discute despre orice, dar nu despre ce îi vizează pe cetăţeni. Preşedintele este speriat, vine cu teme doar pentru a muta discuţiile de la problemele adevărate.” Aflat la aceeași emisiune, vicepreşedintele PNL, Mihai Voicu, a declarat, pentru Antena 3, că partidele din opoziţie, PSD, PNL şi PC vor adopta o poziţie comună în cadrul USL privind invitaţia preşedintelui României, Traian Băsescu de a participa la consultările pe tema revizuirii Constituţiei dar şi a reorganizării administrative. Între timp, Victor Ponta declara la Târgu-Jiu, că înființarea de regiuni, care să cuprindă mai multe județe, dar care să aibă o capitală fixă, nu este o soluție, având în vedere că vor exista orașe și autorități nedreptățite în această situație. În plus, a precizat că reorganizarea teritorială trebuie făcută după modelul european, acolo unde există instituții regionale. „Așa cum se întâmplă în Franța și Italia, trebuie să ai instituții regionale și trebuie să ai orașe care vin și spun că la Târgu-Jiu am capacitatea să găzduiesc Curtea de Apel Regională, la Craiova am capacitatea să găzduiesc Agenția de Dezvoltare; despre asta discutăm, nu să facem acum o bătălie între orașe. (…) Există un model european de dezvoltare regională, pe acela trebuie să mergem, nu pe modelul Băsescu. Trebuie să construim regiunile și le vom construi, dar într-un mod serios și fără să desființăm județele”. Adică exact ceea ce dorea să facă Adrian Năstase în 2002. Cum vă ziceam: “Mane, Tekel, Fares”.

PS: O posibilă cale de evitare a cozmâncilor, măcar în ceea ce privește revizuirea Constituției, ar fi impunerea voinței poporului suveran, după cum face o demonstrație excelentă colegul @Marius Mistrețu (de la Epicentru, din Hiroșima):

• ARTICOLUL 151: Procedura de revizuire – (1) Proiectul sau propunerea de revizuire trebuie adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu o majoritate de cel puţin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. (2) Dacă prin procedura de mediere nu se ajunge la un acord, Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţă comună, hotărăsc cu votul a cel puţin trei pătrimi din numărul deputaţilor şi senatorilor. (3) Revizuirea este definitivă după aprobarea ei prin referendum, organizat în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului sau a propunerii de revizuire. Constituţia nu prevede termene pentru adoptarea/ respingerea/ (eventual modificarea) proiectului de revizuire a Constituţiei. Doar condiţii numerice (2/3 şi resp. 3/4) dar atemporale. În acest caz, trebuie căutată reglementarea termenelor în legi de rang inferior. Observăm că constituţional, decizia definitvă îi aparţine poporului. Parlamentul este doar o verigă în lanţul procedural. În cazul Constituţiei, Parlamentul nu este autoritate legiuitoare deplină, ci doar îi propune poporului un proiect. Pentru că, orice Constituţie, este sfinţită NUMAI prin referendum. În cazul Constituţiei, nu e nevoie nici măcar de promulgarea de către Preşedinte. Întrebarea este: dacă nu există un termen pentru rezoluţia Parlamentului, dar, în numele suveranităţii poporului, (art. 2) în acord cu cele trei regulamente ale Parlamentului, şi cu avizul Curţii Constituţionale, poate fi supus proiectul de Constituţie direct referendumului? Eu zic că da, dacă interpretăm tăcerea Parlamentului drept unanimitate (1/1). 1/1 > 3/4 > 2/3. Avem toată legitimitatea să interpretăm tăcerea drept unanimitate, întrucît, art. 2(2) spune că nicio persoană şi niciun grup nu poate exercita suveranitatea în nume propriu. Or, temporizarea indefinită de către Parlament ar contraveni art. 2(2). Nu trebuie să ne fie teamă de bypasarea Parlamentului. Istoria înregistrează o grămadă de Constituţii, (democratice şi robuste) care au ocolit procedurile parlamentare înainte de a fi adoptate de popor. În Islanda, grupul de reflecţie asupra revizuirii Constituţiei este format din cetăţeni simpli, aleşi la întîmplare. Constituţia este întocmită de popor, pentru popor, iar nu numai pentru fonfăiţii parlamentari.

PS2: Și nițică spuză pe turtă personală (nu a mea, ci a unuia de care nici n-am auzit până acum, dar care se bagă și el în seamă):

• Deputatul democrat-liberal Clement Negruț a declarat, vineri, într-o conferință de presă, că, dacă tot se discută despre modificarea Constituției și de reorganizarea administrativ-teritorială, se gândește să depună un amendament de modificare a articolului 14 din Constituție, prin care capitala României să devină Alba Iulia.